Articole · Litigii comerciale și creanțe

Factura neplătită: ordonanță de plată, cerere cu valoare redusă sau proces obișnuit?

Octombrie 2026 · Legislația citată este cea în vigoare la această dată.

Ați livrat marfa sau ați prestat serviciul, ați emis factura, iar partenerul de afaceri nu plătește. Pentru a obține o hotărâre care să poată fi executată silit, legea vă oferă trei căi: ordonanța de plată, cererea cu valoare redusă și procesul obișnuit („de drept comun”). Ele diferă prin condiții, durată și cost.

Ordonanța de plată

Se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, adică sume neîndoielnice, precis stabilite și ajunse la scadență, care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris ori dintr-un alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege (art. 1.014 alin. (1) din Codul de procedură civilă). Legea nu prevede un plafon valoric.

Somația este obligatorie. Înainte de a merge în instanță, îi comunicați debitorului o somație de a plăti în 15 zile de la primire, prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire (art. 1.015 alin. (1)). Fără dovada comunicării, cererea se respinge ca inadmisibilă (art. 1.017 alin. (2)). Un e-mail nu ține locul acestei somații.

Cererea se depune la instanța care ar judeca și procesul obișnuit (art. 1.016). Taxa judiciară de timbru este de 200 lei, indiferent de sumă (art. 6 alin. (2) din OUG nr. 80/2013).

Dacă debitorul nu contestă creanța, legea prevede emiterea ordonanței în cel mult 45 de zile de la introducerea cererii, fără a socoti timpul necesar comunicării actelor (art. 1.023). În practică, durata depinde de instanță. Ordonanța stabilește un termen de plată între 10 și 30 de zile și este executorie chiar dacă debitorul o atacă cu cerere în anulare (art. 1.022 alin. (3) și art. 1.025 alin. (1)).

Dacă debitorul contestă creanța, instanța îi verifică apărarea numai pe baza înscrisurilor și a explicațiilor părților. Dacă apărarea este întemeiată sau cere alte probe, de exemplu martori ori expertiză, cererea se respinge, iar creditorul poate porni procesul obișnuit (art. 1.021). De aceea, ordonanța de plată se potrivește datoriilor dovedite cu înscrisuri și greu de contestat.

Cererea cu valoare redusă

Este o alternativă atunci când suma cerută, fără dobânzi și cheltuieli de judecată, nu depășește 50.000 lei la data sesizării instanței (art. 1.026 alin. (1), în forma în vigoare din 15 mai 2025). Procedura nu se aplică, între altele, în materie fiscală, administrativă, de insolvență sau de dreptul muncii (art. 1.026 alin. (2) și (3)). Legea nu cere somație prealabilă.

Procedura este scrisă. Completați un formular-tip, îi atașați copii de pe înscrisuri și îl depuneți la judecătorie (art. 1.028 și 1.029). Pârâtul are 30 de zile pentru răspuns, iar instanța pronunță hotărârea în 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare (art. 1.030 alin. (4) și art. 1.031 alin. (1)). Instanța poate încuviința și alte probe decât înscrisurile, dacă nu cer cheltuieli disproporționate (art. 1.030 alin. (9)). Hotărârea este executorie de drept și poate fi atacată numai cu apel (art. 1.031 alin. (3) și art. 1.033 alin. (1)).

Taxa de timbru este de 50 lei pentru cererile de cel mult 2.000 lei și de 200 lei peste această valoare (art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013).

Procesul obișnuit

Rămâne calea de urmat atunci când celelalte două nu se potrivesc, de exemplu când suma depășește 50.000 lei și debitorul o contestă. Nici aici legea nu cere o somație prealabilă.

Pârâtul are 25 de zile pentru întâmpinare, iar primul termen se fixează la cel mult 60 de zile de la rezoluția judecătorului (art. 201 alin. (1)–(3)). Mai departe, durata depinde de probe și de instanță.

Taxa de timbru se calculează pe tranșe, în funcție de sumă (art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013): de exemplu, 605 lei pentru 10.000 lei, 2.105 lei pentru 50.000 lei și 3.105 lei pentru 100.000 lei. Taxa o stabilește instanța.

Dobânzi și penalități

Pe lângă suma din factură, puteți cere penalitățile din contract sau, în lipsa lor, dobânda legală penalizatoare. Între profesioniști, aceasta este rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 8 puncte procentuale (art. 3 alin. (2¹) din OG nr. 13/2011) și curge de la scadență (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 72/2013).

Atenție la prescripție

Dreptul de a cere plata în instanță se prescrie, de regulă, în 3 ani (art. 2.517 din Codul civil), socotiți de la data la care obligația a devenit exigibilă (art. 2.524 alin. (1)), adică de la scadența fiecărei facturi. Somația întrerupe prescripția numai dacă este urmată de chemarea în judecată în 6 luni (art. 1.015 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. 2.540 din Codul civil).

Ce acte să pregătiți

• contractul, actele adiționale și comenzile;
• facturile și dovada că debitorul le-a primit sau le-a acceptat;
• avizele și procesele-verbale de recepție;
• corespondența despre plată și extrasele de cont;
• somația și dovada comunicării ei, dacă ați trimis-o deja.

Nu trimiteți aceste documente prin formularul de pe site; vi le vom cere după primul contact.

Pe scurt

• datorie dovedită cu înscrisuri și greu de contestat: ordonanța de plată, după o somație de 15 zile; taxă de 200 lei;
• cel mult 50.000 lei: cererea cu valoare redusă, pe formular; taxă de 50 sau 200 lei;
• sumă mai mare și contestată: procesul obișnuit; taxă calculată după valoare;
• în toate cazurile, urmăriți termenul de prescripție de 3 ani.